Am ajuns la Timişoara cu întârziere de o ora. Bineînţeles, primul loc pe care am vrut să îl vedem a fost Anpora Place. Ne-a întâmpinat unul dintre organizatori. Am rămas uimit de scenă, de sunetul care, chiar dacă era dat la 25 % la putere, mi-a făcut pielea de găină. Locul e al naibii de frumos, lângă o platformă industrială şi lângă un parc de reciclare. Am ajuns la locul de cazare, care mă face să mă simt ca acasă. Până acum a fost frumos. Îmi e dor de Ancu.
Mesaj scris de pe telefonul mobil. Noapte bună, dragă jurnal...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu